Alianţa liberal-democratică a fost adusă la putere de presa comunistă

Astăzi doresc să pun punctul pe „i” într-o chestiune de principiu: care presă a contribuit cel mai mult la victoria liberal-democraţilor şi la înfrângerea comuniştilor şi a pepecediştilor? O remarcă, în context: presa greşeşte când vorbeşte doar despre înfrângerea comuniştilor în electoralele din anul trecut, pentru că o pierdere nu mai puţin răsunătoare au suferit-o şi pepecediştii lui Roşca, iar dispariţia acestei formaţiuni din Parlament nu e mai puţin importantă din punct de vedere politic şi moral decât pierderea puterii de către comunişti.

Revin. Citez, de pe un forum: „Comuniştii au fost bătuţi de câteva mass-media – Unimedia, Jurnal de Chişinău, radio „Vocea Basarabiei”, Timpul, PRO TV şi Moldavskie vedomosti. Dacă nu era curajul acestor ziarişti, şi azi era să fie Voronin la putere”. Ei, bine, nu mă leg de detalii, inclusiv de ordinea în care sunt enumerate instituţiile de presă. Să ne oprim la esenţă. Cunosc acest punct de vedere şi nu sunt de acord cu el.

Convingerea mea este că nu presa care a sprijinit Opoziţia, ci presa comunistă l-a dat jos pe Voronin de la putere şi a favorizat victoria liberal-democraţilor. Să pornim de acolo că împotriva comuniştilor anul trecut au votat şi cetăţeni care nu citeau „presa Opoziţiei”, ci se „alimentau” constant din M-1, NIT, EU TV, Antena C, Comunistul, Flux, Moldova suverană ş. a. Fireşte, lumea care prefera aceste „surse de informare în masă” nu era bolnavă de cap, avea destul discernământ şi, prin urmare, nu putea să nu înţeleagă că e prostită cu bună ştiinţă.

Aceasta, pe de o parte. Pe de alta, calitatea „jurnalismului” şi prestaţia „jurnaliştilor” de la aceste „instituţii de presă” nu puteau să nu provoace… reacţii inverse. Manipularea cinică, minciuna, lipsa de echidistanţă, limbajul licenţios ş.a.m.d. stârneau nu numai dezgust, dar şi protestul sincer al opiniei publice. Campaniile murdare de presă împotriva oponenţilor lui Voronin şi Roşca, linşajul public la care erau supuşi, fără excepţie, toţi intelectualii care nu-i agreau pe aceştia, atacurile murdare împotriva României, promovarea unui naţionalism moldovenesc primitiv ş.a. – toate au speriat lumea cu perspectiva consolidării unui sistem neostalinist primitiv.

Credibilitatea „jurnaliştilor” angajaţi în respectivele campanii era mai joasă de cota zero. Şi, într-adevăr, de ce credit moral s-ar fi putut bucura un individ care, venind în RM ca spion român, îşi trădează ţara şi organizaţia, intrând în serviciul propagandistic şi ideologic al celui mai antiromânesc regim? Aceşti ziarişti şi această presă au făcut cel mai mare rău partidului lui Voronin, pentru că nu noi, cei din presa anticomunistă, ci chiar presa comunistă a arătat adevărata faţă a capilor regimului şi a celor care-l deservesc mediatic. Vina principală pentru cele întâmplate o poartă, evident, Voronin, fiindcă şi-a ales ca jurnalişti indivizi după chipul şi asemănarea lui şi după nivelul lui de cultură şi moralitate. Dar, înţelegem şi noi că nu a prea avut de unde alege, pentru că nici un jurnalist serios nu a vrut să colaboreze cu regimul comunist…

În concluzie: poate unora din presa anticomunistă le place să creadă că anume ei au adus la putere Alianţa liberal-democratică şi aşteaptă recunoştinţa celor patru lideri ai acesteia. Dacă ar fi pe dreptate, însă, liderii actualei Alianţe de guvernământ trebuie să le fie recunoscători celor din presa lui Voronin…

Constantin Tănase

Timpul

4 martie 2010

TAGURI: AIE, comunisti, jurnalisti, Moldova, opinii, Voronin