(AUDIO) Petru Bogatu: Zece argumente pentru care avizul Comisiei de la Veneţia trebuie respectat

Pentru încrâncenarea cu care se opune avizului Comisiei de la Venetia Mihai Ghimpu nu poate găsi înţelegere, iar scuze nici atât. Eforturile sale de a amenda Constituţia prin referendum şi a evita alegerile anticipate au fost, bineînţeles, salutare. A avut o idee bună la care au subscris, cu rezerve sau nu, liderii AIE. Aprobarea unei noi Legi Supreme, dar şi identificarea unei soluţii care i-ar fi permis actualului Parlament să-şi exercite mandatul până la capăt, aşa cum spunea luni Dumitru Diacov la Pro TV, a fost un lucru eminamente simpatic.

Şi subsemnatul s-a numără printre cei care consideră că urma să se taie nodul gordian pentru a pune capăt crizei politice. Dar cu o condiţie.

Reforma constituţională care, de bună seamă, este indispensabilă, dar şi salvarea actualei legislaturi, nu trebuie făcute cu orice preţ. În editorialul „Ce ascunde noul look al preşedintelui interimar”, difuzat la Radio Vocea Basarabiei la începutul lunii curente, îl avertizam pe Mihai Ghimpu că nu are dreptate atunci când, pentru a îmbunătăţi Constituţia şi a evita alegerile anticipate, consideră că scopul scuză mijloacele.

Nu e de mirare că şi experţii europeni în drept constituţional, cu tot ataşamentul lor faţă de puterea democratică de la Chişinău, nu i-au dat dreptate lui Mihai Ghimpu şi Victor Popa. Aceştia, în ciuda avizului negativ, se înverşunează să-şi menţină punctul de vedre şi să meargă înainte. Există însă o mulţime de motive pentru care în recomandările Comisiei de la Veneţia nu se poate da cu piciorul în niciun caz. Din lipsă de timp şi spaţiu, ne vom opri la zece dintre ele care ni se par esenţiale.

Primul. Nedizolvarea Parlamentului într-un termen rezonabil, după data de 16 iunie, contravine principiului potrivit căruia legile nu au putere retroactivă. Cu alte cuvinte, noua Constituţie, în cazul în care va fi aprobată prin referendum, nu are cum salva Legislativul care urmează să-şi înceteze activitatea, întrucât nu a reuşit să aleagă şeful statului în două tururi de scrutin. În cazul în care nu se respectă poziţia Comisiei de la Veneţia care, sincer vorbind, nu ne place nici nouă, asupra actualului Parlament va plana spectrul ilegitimităţii, ceea va avea repercusiuni catastrofale asupra imaginii AIE.

Al doilea. Reforma constituţională, fără respectarea strictă a Legii Supreme actuale şi fără votul Parlamentului, vrând-nevrând, riscă să creeze un precedent periculos de care ar putea profita adversarii democraţiei şi cauzei europene. Se ştie, de exemplu, că după 2001 comuniştii au încercat să scape de tricolor, pe care Voronin îl taxa drept un drapel fascist şi, în acelaşi timp, să reintroducă alfabetul chirilic. Nu le-a dat voie să facă această potlogărie Constituţia. După 2005, PCRM care, precum se ştie, nu avea o majoritate calificată, şi-a dorit să-şi tragă o nouă Constituţie pe care s-o voteze prin referendum. Dar Voronin nu s-a încumetat, până la urmă , să meargă pe această cale. Dacă va face asta acum AIE, vrând-nevrând, va da apă la moară în viitor unor elemente extremiste care vor dori să se debaraseze abuziv de Legea Supremă.

Al treilea. Referendumul în general şi cel constituţional în special nu este deloc fetişizat în Occident, aşa cum se întâmplă, în treacăt fie spus, în Republica Moldova. Democraţiile consolidate sau îl exclud cu desăvârşire din procesul decizional, ca în Marea Britanie, bunăoară, sau îl elimină la nivel central, acceptându-l doar la cel regional, ca în SUA ori Germania.

Al patrulea. Referendumul este considerat de politologii occidentali un instrument pe cât de periculos pentru o democraţie liberală, pe atât de irelevant din punct de vedere juridic. Nu-i nici pe departe o posibilitate, după cum se iluzionează unii, prin care cetăţeanul le impune legislatorilor principiile sau convingerile sale, scrie filozoful Michael Oakeshott, ci este o „metodă de a genera o guvernare cu autoritatea nelimitată de a face alegeri după bunul plac”. Nu degeaba, anume dictaturile caută să substituie alegerile parlamentare sau cele prezidenţiale prin referendum. Aşa a procedat, de exemplu, în Belarus, Aleksandr Lucaşenko. Pentru a-şi prelungi abuziv mandatul de şef al statului, el a dat cu piciorul în democraţia reprezentativă şi a apelat în mod speculativ la consultarea directă a poporului. Şi Nursultan Nazarbaev, în Kazahstan, a recurs la un plebiscit pentru a se declara preşedinte pe viaţă.

Al cincilea. Potrivit uzanţelor occidentale, democraţia reprezentativă este considerată superioară celei directe. De aceea referendumul nu poate să înlocuiască Parlamentul în cazul în care se impune o decizie luată pe bază de cunoaştere, nu de opinie. Giovanni Sartori, un teoretician cunoscut al societăţilor pluraliste, arată că, prin democraţia directă, puterea nu face altceva decât să întindă populaţiei o momeală, făcând-o responsabilă de politici pentru care nu este competentă. Electoratul nu are cum fi un expert capabil să optimizeze, de exemplu, funcţionarea instituţiilor statului. Mai ales în Republica Moldova care deocamdată are o subcultură politică paternalistă, unde o parte a populaţiei tânjeşte după o mănă forte în fruntea statului. Cetăţenii noştri ar putea vota la referendum, bunăoară, dacă li s-ar propune, reintroducerea pedepsei cu moartea. Dar cât de civilizată şi euro-conformă ar fi această decizie? Acelaşi lucru îl putem spune şi despre votul asupra Constituţiei, denumirii limbii sau alegerii preşedintelui republicii.

Al şaselea. Democraţie directă este o formula de maximizare a conflictului, fiind o expresie strict mecanica a dominaţiei majorităţii prin excluderea totală a minorităţii. Negocierile, concesiile şi căile de mijloc sunt imposibile. Referendumul plasează electoratul pe două poziţii diametral opuse şi îl obligă, mai mult emoţional, să adere la o opinie extremă.
Al şaptelea. Evitarea alegerilor în condiţiile în care nu va putea fi votată prin referendum o nouă Constituţie îşi pierde sensul. Blocajul politic se va perpetua,
generând noi conflicte care se vor întoarce toate împotriva Alianţei.

Al optulea. SUA avertizează deja AIE să nu desconsidere opinia Comisiei de la Veneţia. Şi celelalte cancelarii occidentale nu vor privi cu ochi buni o eventuală tentativă a Chişinăului de a se eschiva de la recomandările experţilor europeni. Alianţa va pierde astfel capitalul de simpatie pe care îl are în Statele Unite şi UE.

Al nouălea. În lipsa sprijinului politic american şi comunitar, ne vor întoarce spatele donatorii şi investitorii occidental, ceea ce va echivala cu un dezastru economic irecuperabil şi înfrângerea cauzei democratice în Republica Moldova.

Al zecelea. Prin acţiuni politice care vor fi catalogate în UE şi SUA drept antidemocratice, AIE îşi va compromite propria identitate de forţă politică democratică. Asta e ca şi cum partidele Alianţei, singure şi nesilite de nimeni, şi-ar tăia craca de sub picioare.

De acea Mihai Ghimpu să fie atent. Să măsoare de zece ori şi să taie o dată.

Petru BOGATU
pentru Radio Vocea Basarabiei

17 martie 2010

AUDIO

TAGURI: AIE, Constitutie, Moldova, opinii, referendum