Ce are Aszód cu românii?

În ziua când apare revista de faţă, membrii Adunării Generale a Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria se întrunesc în şedinţă la… Aszód!!! Da, stimaţi cititori, bine citiţi, la Aszód. Unii o să vă întrebaţi, unde e această localitate şi câţi români trăiesc acolo, şi de ce AŢRU îşi ţine şedinţa acolo. Vă răspundem noi: Aszód este un orăşel în judeţul Pesta, iar la recensământul din 2001, din cei 6400 de locuitori s-au declarat români… 1!!!!! Aşa, nici mai mulţi, nici mai puţini. Exact o singură persoană! Deci, se vede, este justificată şi bine fondată deplasarea şedinţei AŢRU la circa 200 de kilometri de Jula şi de satele unde trăieşte majoritatea românilor din Ungaria.

Şedinţele oricărei autoguvernări, fie ea locală sau minoritară, sunt şedinţe deschise la care poate participa orice cetăţean interesat. În majoritatea cazurilor, aceste şedinţe sunt înregistrate cu camere video, uneori chiar sunt transmise în direct pe posturile locale de televiziune. Tocmai pentru a fi accesibile pentru oricine, căci autoguvernările nu sunt nişte secte secrete sau loji masonice. Cu toate că Autoguvernarea pe Ţară a românilor cam aşa funcţionează. Procesele verbale nu sunt afişate pentru public niciunde, iar AŢRU nu are site pe internet ca toate celelalte autoguvernări locale sau minoritare prin care să transmită măcar cele mai elementare informaţii despre funcţionarea reprezentanţei. Să nici nu vorbim despre noua metodă de a ţine şedinţele în deplasare. Ideea sigur că e bună, atunci dacă şedinţele ar avea loc, de exemplu, la Micherechi sau la Chitighaz, şi înainte sau după şedinţă s-ar ţine, de pildă, şi un forum local. Cu siguranţă ar fi câţiva micherecheni sau chitighăzeni, care ar pune întrebări incomode şefilor de la AŢRU. Însă înainte să fim acuzaţi de naivitate, vrem să liniştim pe toată lumea că ştim de ce se ţin şedinţele AŢRU în deplasare şi de ce tocmai în acele locuri: 1. deoarece pentru şefii AŢRU a început deja campania electorală, pentru a-şi asigura scăunaşele călduţe şi pentru următorii patru ani; 2. când şedinţele se ţin la sediul din Jula, de obicei apare pe aici şi camera de filmat a „Ecranului Nostru” sau vreun ziarist curios, care deranjează tare.

Şi, totuşi, de ce se ţine prima şedinţă din acest an a AŢRU (în care se discută despre buget şi se va alege noul director al Centrului de Documentare şi Informare) tocmai la Aszód, unde după datele de la recensământ trăieşte un singur român? Probabil pentru că acest orăşel are în frunte un chitighăzean de origine română, un anume Sztán István (Ştefan Stan), care a ajuns aici primar în urma alegerilor interimare din 2008. După cunoştinţele noastre, acest primar este înrudit cu vicepreşedintele AŢRU, Gulyás György. Primarul merită toată lauda noastră, în primul rând pentru că şi-a asumat originea şi nu i-a fost ruşine să-şi declare naţionalitatea (adică, sperăm că el a fost acel singur român şi nu altcineva), iar în al doilea rând pentru că într-un oraş pur maghiar a ajuns să devină un om atât de respectat, încât să fie ales de conducător.

Motivul deplasării şedinţei AŢRU la Aszód este unul simplu: ca să se pregătească deja terenul pentru alegerile minoritare din toamnă, când şi la Aszód (şi încă cine ştie în câte localităţi din ţară) se va înfiinţa autoguvernare românească. Care va reprezenta pe nu ştim cine, dar care va servi pe ştim cine. La toamnă, Aszód va da exact atâţia electori „români” pentru alegerea AŢRU câţi va da Micherechiul. În timp ce premierul român îşi răceşte gura la Budapesta, cerând în mod categoric desfiinţarea etnobusiness-ului din Ungaria, iar preşedintele Ungariei face o nouă promisiune, AŢRU pune la cale înfiinţarea a noi şi noi autoguvernări „româneşti”. Le dăm şi noi o idee: în Ungaria sunt 3152 de localităţi, plus cele 23 de cartiere budapestane, deci noi, românii am putea avea 15.875 de electori, iar dacă cele 3175 de autoguvernări „româneşti” ar primi doar finanţarea minimă de la stat, am avea peste 1,5 miliarde de forinţi de cheltuit. Scuze, de împărţit între noi. Merită să cugetăm şi asupra acestui lucru, sau nu?

Eva Iova

Foaia Românească

5 martie 2010

TAGURI: etnie, minoritati, Ungaria