De ce are nevoie „Teleradio-Moldova”?

Schimbarea conducerii la Compania „Teleradio-Moldova” este un act care în societatea noastră egalează, ca valoare, cu abolirea sclaviei. Multe păcate le putem trece cu vederea celor din Dealul Schinoasei, dar dependenţa politică nu le-o putem ierta. În special, dependenţa din ultimii opt ani, când principalele personaje din ştiri şi reportaje au fost Voronin, Tarlev şi Greceanâi. Toate monitorizările scot în evidenţă acest fapt.

În loc să fie publice, Televiziunea şi Radioul naţional deveniseră nişte piese de buzunar ale Puterii şi, ceea ce e mai grav, nişte metereze de pe care se trăgea din toate tunurile în Opoziţie. Dependenţa politică se făcea resimţită în cele mai mici amănunte. Până şi prezentatoarea de la „Mesager” se îmbrăca preponderent în roşu. Reporterii de pe teren umblau pe urmele lui Voronin chiar şi la evenimentele create anume pentru a ajunge preşedintele în lumina reflectoarelor. Transmiteau cu ataşament evident până şi declaraţiile trăsnite din proverbialele conferinţe de presă ale acestuia. Dar cu cât entuziasm relatau despre întâlnirile comuniştilor cu poporul, ce sentiment cald de recunoştinţă aveau pentru primele persoane din stat! Părea că îşi câştigă salariul nu de la companie, ci de la alte instituţii de stat… Culmea servilismului o deţinea Starîş la „Rezonans”. Nu a fost singurul, din păcate.

Să nu uităm nici de ultimele campanii electorale, când „Teleradio-Moldova” şi-a dat din nou arama pe faţă. Împreună cu „Eu-TV”, NIT şi „Antena C”, cu alte posturi la fel de „libere şi independente”, compania publică a pornit o adevărată canonadă – bine orchestrată şi, probabil, bine plătită – împotriva concurenţilor electorali ai comuniştilor. Apropo, se zice că fostul director al „Antenei C” din epoca PCRM, Sandu Sâtnic, a revenit, recent, la Radio Moldova, unde este responsabil, pare-se, de monitorizarea vieţii partidelor. A fost reangajat aici prin ordinul emis de Adela Răileanu, ex-directoarea „Moldova 1”, care suplinea şi funcţia lui Valentin Todercan, aflat în acel moment în concediu. Deci, nimic nu se pierde, totul se transformă… Chiar dacă idolii lor au pierdut alegerile, mesagerii comuniştilor se ţin grămăjoară. Nu întâmplător se spune că „Teleradio-Moldova” este şi astăzi un bastion al comunismului.

Totuşi, dincolo de această faimă proastă, ne simţim obligaţi să menţionăm că la Radio şi Televiziune muncesc şi oameni cumsecade, buni profesionişti, care nu au plecat de acolo, deşi Todercan şi Răileanu ar fi fost fericită să scape de ei. În interiorul celor două colective s-au format adevărate coloane de rezistenţă, mai mici sau mai mari. Prezenţa lor s-a resimţit, în special, la acţiunile anticenzură de acum câţiva ani. Unii dintre ei au fost siliţi să plece, dar mulţi au rămas, chiar cu riscul de a apărea mai rar la ecran sau în eter. Actuala conducere ar putea miza şi pe ei în reformarea instituţiei. Va fi nevoie de mulţi bani, dar şi de caractere pentru a transforma Compania „Teleradio-Moldova” în instituţie publică. Subliniem: de caractere, pentru că noii conducători vor trebui să riposteze în faţa oricăror încercări de imixtiune în politica editorială a acesteia, şi nu va fi simplu să dezrădăcineze o tradiţie creată de decenii. Iar pentru ca „Teleradio-Moldova” să-şi obţină demnitatea profesională, va fi nevoie să înlăture servilismul şi să promoveze libertatea de exprimare.

În fruntea Companiei a fost numit Constantin Marin, iar la Radio va fi director Alexandru Dorogan. Să vedem cine va fi ales în fruntea Televiziunii. Dar, doar prin aceste numiri, nu este garantată abolirea sclaviei la TVM. Parafrazându-l pe Regele Carol, ctitorul României, avem convingerea că TVM are nevoie, în fruntea ei, nu de jurnalişti, ci de conştiinţe şi caractere.

Tatiana Corai

Timpul

8 februarie 2010

TAGURI: jurnalisti, Moldova, opinii, Teleradio-Moldova