Istoria ultimei hidrocentrale de pe Răut

La Căzăneşti, raionul Teleneşti, există rămăşiţele unei minicentrale electrice furate de ostaşii sovietici din Austria. Chiar dacă nu are acte şi proiect ingineresc, ea a funcţionat între anii 1954 şi 1967, asigurând patru sate cu energie electrică. După destrămarea Uniunii Sovietice, centrala a fost dezmembrată bucată cu bucată şi dusă la metal uzat. Spre deosebire de alte 16 centrale de acest gen, care au existat în RM şi care au fost distruse până la fundaţie, minihidrocentrala de la Căzăneşti a rămas încă în picioare. Acum, un fost profesor de istorie din sat are năstruşnica idee de a o restaura.

Iacob Cazacu este preocupat de ideea restaurării centralei de mai bine de 15 ani. Numai că prea multe crize au trecut peste Moldova, iar profesorul a fost nevoit de câteva ori să lase şcoala şi să meargă ilegal la munci în Rusia. Cu greu şi-a ajutat copiii să capete studii universitare. De cinci ani, feciorul mai mare şi fiica, împreună cu familiile lor, s-au stabilit în Canada. Iar de doi ani părinţii îşi vizitează periodic odraslele peste ocean. În Hamilton, Canada, Cazacu a găsit şi soluţia visului său: „Vreau să le arăt copiilor că şi în Moldova se poate munci şi trăi bine. Să-i fac să se întoarcă acasă. Pe toţi cei plecaţi, nu numai pe copiii mei”. Spune că o parte din bani îi poate obţine din proiecte europene, iar o altă parte de la comunitatea românilor din Canada, care i-a promis că-l va ajuta.

În România sunt sute de minicentrale, la noi doar una

„România este plină de astfel de minicentrale, iar la noi a rămas doar una. Se pot face foarte multe cu această centrală. Fiind restaurată, ea poate servi ca sistem autonom de energie electrică. Guvernul tot vorbeşte de fabrici de prelucrare primară a fructelor şi legumelor, ar fi o soluţie de energie pentru o fabrică. Totodată, ea poate să fie şi un monument. Este un lucru minunat care trebuie dus la capăt”, visează cu ochii deschişi bărbatul. Deocamdată, hidrocentrala de pe Răut nu este luată la evidenţă de nimeni. La insistenţele profesorului, primăria a început un proces de judecată prin care intenţionează să recupereze imobilul părăsit. Abia după aceasta, Iacob Cazacu o va putea lua în arendă pe un termen mai îndelungat. De asemenea, profesorul spune că ar putea include în proiectul său şi turnul de apă al fostului conac boieresc, aflat în aproprierea construcţiei, care stă să se prăbuşească.

În 1996, Boris Burcă, fostul şef al gospodăriei agricole din localitate, actualmente preşedintele raionului, a încercat pentru prima dată să reabiliteze centrala. Pentru că la Chişinău nu exista un institut de proiectări de acest fel, a apelat la Institutul de studii şi proiectări hidroenergetice din Bucureşti. După vizita de studiu, patru specialişti români au efectuat un referat tehnic în care au estimat lucrările de reconstrucţie la 800 de mii de dolari. Acum, Cazacu zice că proiectul ar putea costa circa două milioane de dolari. Omul povesteşte că mai are un fiu care absolvă Politehnica şi speră să-l coopteze în afacere. „Fata şi ginerele sunt medici şi s-au integrat uşor în mediul canadian, băiatul însă mai tânjeşte după Moldova. A lucrat inginer la „Moldtelecom”. Au fost nevoiţi să plece. Mă duc acolo – mă roade dorul de casă. Vin aici – le duc dorul copiilor”, se destăinuieşte Iacob Cazacu.

„Ar fi frumos să avem o centrală-muzeu”

Preşedintele raionului, Boris Burcă, este mai pesimist şi zice că ideea lui Cazacu este o aventură. „Răutul are un flux de apă nu prea mare, şi apoi la noi râurile mici au început să sece”, consideră el. Aflăm că, de altfel, Burcă a trecut deja prin aceeaşi aventură. După tentativa 1996, el a mai încercat de câteva ori să aducă diverşi experţi internaţionali. Prin 1999-2000, pe când era prefect, uneori se deconecta lumina şi a vrut să reabiliteze centrala pentru a alimenta cu energie electrică internatul din Căzăneşti. „Japonezii pe care i-am adus mi-au spus pe şleau – costă prea mult, mai bine fac o minicentrală diesel”, adaugă Burcă. Proiectul de reabilitare elaborat de români prevedea construcţia a două turbine a câte 125 kW, în total 250 kW. „În anii ’50 era suficient pentru a alimenta patru sate, nu existau atâtea becuri şi aparate electrocasnice. Acum această tensiune ar ajunge doar pentru şcoala-internat. Ar fi frumos să o reabilităm. Să fie o centrală-muzeu care să producă energie electrică”, afirmă preşedintele raionului.

17 minicentrale au fost duse la metal uzat

Potrivit cercetătorilor de la Institutul de Energetică de pe lângă AŞM, centrala de la Căzăneşti a fost construită între 1950-1953 din utilajul adus în timpul războiului de către ostaşii sovietici din Austria. Ea a funcţionat până în 1964, când a fost pus în funcţiune primul bloc al Centralei de la Cuciurgan. Atunci, toate cele 17 centrale mici construite în scop agricol (de fosta Selenergo) au fost abandonate, nemaifiind rentabile. Barajele de acest gen erau prevăzute cu mai multe destinaţii: vara pentru irigaţii, primăvara şi toamna pentru producerea energiei electrice. La începutul anilor 1990, la Institutul de Energetică a existat un proiect de transformare a hidrocentralei din Căzăneşti în muzeu al energeticii. Ulterior la guvern a ajuns un proiect de hotărâre pentru restabilirea tuturor minicentralelor. Politicienii au uitat de ele, moldovenii le-au cărat cărămidă cu cărămidă acasă, iar utilajul a ajuns la metal uzat. Sătenii îşi amintesc că la început au dispărut acoperişul şi grinzile, după care bobinele au fost vândute pentru conţinutul lor de cupru ş.a.

„Este un proiect de energie ecologică, am putea obţine chiar şi o creditare avantajoasă. Din păcate, de vreo 15 ani statul nu se gândeşte la asta, iar oamenii sunt prea indiferenţi”, conchide Iacob Cazacu, temerarul care în aceste zile se află în drum spre Canada, pentru a căuta filantropi.

Valentina Baciu

http://www.timpul.md/www.timpul.md

TAGURI: Electrificare